Furnici
Formicidae
1. Informatii generale
Cu totii am auzit de structurile organizatorice si sistemele sociale ale statelor germane sau japoneze, a caror dezvoltare socio-economica a avut la baza principiul disciplinei si eficientei. Insa cand vine vorba despre furnici, chiar si o comunitate de samurai pare haotica pe langa acestea
Furncile se constituie in colonii care pot cuprinde de la cateva zeci de exemplare la…milioane.
Totusi, oricat de mare ar fi o colonie de furnici, acestea reusesc sa o transforme intr-o mega structura din punct de vedere al organizarii si al eficientei. Acest lucru le-a permis sa supravietuiasca si sa se dezvolte in aproape orice zona geografica (mai putin Antarctica si cateva insule cu un habitat nefavorabil).
Si au facut-o atat de bine incat se estimeaza ca furnicile constituie intre 15% si 25% din biomasa animala a Terrei (se estimeaza ca exista un numar de 22.000 de specii de furnici dintre care au fost clasificate doar 12.500).
2. Caracteristici si ierarhie
Mici, dar foarte multe… si extrem de insistente acestea pot fi deranjante prin casa, dar pot si produce pagube si altera alimente. Si daca tot vorbim de dimensiuni, e interesant de remarcat faptul ca in zilele noastre furnicile sunt niste insecte micute insa in vremuri preistorice existau exemplare care atingeau si 6 cm lungime… cu o anvergura a aripilor de 15 cm!
Furnicile sunt “rude” cu albinele si viespiile, de aceea e important sa clarificam o confuzie generala: termitele NU sunt furnici. Acestea sunt mai degraba inrudite cu gandacii.
Intr-o colonie de furnici cel mai mai mare accent se pune pe diviziunea muncii, existand o ierarhie intre membrii acesteia. Astfel, fiecare grup de indivizi isi cunoaste rolul bine definit si actioneaza conform “fisei postului” astfel incat toata colonia functioneaza ca o singura entitate.
In general o colonie de furnci are in componenta cativa adulti fertili (pentru reproducere) numiti “drone”, o femela fertila numita “regina” si alti indivizi care sunt in marea majoritate a cazurilor femele sterile si joaca rolul de “muncitori” (atunci cand situatia o cere, o parte din acesti “muncitori” se “inarmeaza” si isi adjudeca rolul de “soldati” care apara colonia de pericole).
Ca si durata de viata masculii sunt cei mai defavorizati, acestia supravietuind doar cateva saptamani. Muncitorii se bucura de o speranta de viata de aproximativ 1-3 ani iar reginele pot sa traiasca chiar si 30 de ani (o buna punere in practica a expresiei “Long live the Queen”).
Comunicarea intre indivizi are loc prin intermediul feromonilor, sunetelor si atingerii. Drumul catre o sursa de hrana este stabilit prin marcarea acestuia cu un tip de fermoni. Dar un aspect foarte interesant la furnici este faptul ca, unele specii se folosesc de feromoni pentru a creea diversiuni de natura sa genereze conflicte intre alte colonii.
3. Masuri de identificare si preventie
Desi nu toate, multe dintre speciile de furnici construiesc cuiburi (musuroaie) in care sa traiasca. Astfel, “cartierul general” este construit in pamant sau in copaci, tinandu-se cont de mai multi factori precum materilele din care e construit cuibul, zona, asigurarea ventilatiei si mentinerea unei temperaturi optime, etc.
Cu toate ca in raport cu oamenii unele specii de furnci s-au dovedit a fi folositoare, atunci cand acestea ne invadeaza spatiul de locuit sau in care ne desfasuram activitatea devin imediat o problema.
Sunt atrase de sursele de hrana care se gasesc din abundenta in gospodariile umane si atunci cand observam o furnica cum “cotrobaie” prin bucataria sau camara noastra putem fi siguri ca in scurt timp ceilalti indivizi ai grupului se vor autoinvita la petrecere.
Nu ne dorim furnici in locuintele noastre din cauza faptului ca acestea contamineaza alimentele cu care intra in contact, musca si genereaza disconfort prin simpla lor prezenta.